Nu știu care sînt obiceiurile cinegetice din Bihor. Pot bănui că, din mîndrie locală, băștinașii nu le-au adoptat pe cele din Iași – unde braconierii își fugăresc rațele cu lasso-ul – și nici pe cele din Covasna, unde vînătorii nu fug de ursul turbat, ci îi zic arogant: „Fraiere, am zis piua, eszte proszt la tine?“.
Și, cu toate acestea, nici măcar micile tradiții locale nu pot explica întîmplarea de azi. Să dăm cuvîntul împricinatului: „Deci eu mergeam liniștit prin pădure și, cînd a apărut paznicul, am dus întîmplător pușca la umăr. Dar nu ca să trag sau ceva, așa fac eu, că am un ochi care trage dreapta și nu pot să focalizez fără cătare. Deci eu eram ocupat să focalizez, paznicul era ocupat să sară în sus și-n jos, și atunci pușca s-a descărcat accidental. Că așa-s puștile, ca femeile, se sperie ca proastele și exagerează“. Păi, bine, au zis anchetatorii, dar de ce ai tras și a doua oară în el? Tot din greșeală? „Păi, dacă mi s-a speriat arma de la detunătură, ce voiai să facă? Să latre?“
Desigur, există anumiți cetățeni care vor citi declarația de mai sus și îl vor bănui pe emitent de anumite lucruri. Din fericire, există și mai mulți oameni care vor afla că pe ins îl cheamă Călin Marinel Bacter și atunci vor fi siguri. Personal, eu îi simpatizez pe cei din a treia categorie. Cei care se întreabă: „Cum să-i dai permis de portarmă unui om pe care-l cheamă Marinel?“.
Publicat în Cațavencii, nr. 13 (91) 2013
Nu știu care sînt obiceiurile cinegetice din Bihor. Pot bănui că, din mîndrie locală, băștinașii nu le-au adoptat pe cele din Iași – unde braconierii își fugăresc rațele cu lasso-ul – și nici pe cele din Covasna, unde vînătorii nu fug de ursul turbat, ci îi zic arogant: „Fraiere, am zis piua, eszte proszt la tine?“.
Și, cu toate acestea, nici măcar micile tradiții locale nu pot explica întîmplarea de azi. Să dăm cuvîntu
