Fostul premier conservator Margaret Thatcher, care a decedat luni, la vârsta de 87 de ani, va rămâne pentru totdeauna "Doamna de Fier" care a remodelat Marea Britanie cu un liberalism economic intransigent şi a restabilit prestigiul internaţional al ţării.
Privirea sa pătrunzătoare simboliza o tărie de caracter remarcabilă. Cea mai bună descriere a fost făcută chiar de ea însăşi: "Eu sunt în favoarea consensului. Consensul asupra a ceea ce vreau eu să fac". Acest refuz al compromisului, în serviciul unor principii profund ancorate - conservatorism social, liberalism economic, ideea grandorii ţării sale -, nu s-a dezminţit nicio clipă în cei 11 ani de guvernare (1979-1990).
Aceste convingeri s-au născut din educaţia strictă primită de la un tată metodist de tânăra Margaret Hilda Roberts, născută la 13 octombrie 1925, la Grantham (centrul Angliei). Devenită avocat după căsătorie, în 1951, ea li s-a alăturat conservatorilor, în 1959 a intrat în Camera Comunelor ca deputat de Finchley, iar între 1970 şi 1974 a fost ministru al Educaţiei.
În 1975, Thatcher preia conducerea Partidului Conservator şi patru ani mai târziu îi învinge pe laburişti. Devine prima femeie premier a ţării, instalându-se la Downing Street numărul 10 până la 22 noiembrie 1990, o guvernare-record pentru secolul XX. Pentru relansarea unei economii care a făcut din Marea Britanie "bolnavul Europei", ea a privatizat în mod excesiv, a scăzut impozitele şi cheltuielile publice şi a redus la tăcere sindicatele.
Dar pragul de trei milioane de şomeri a fost depăşit, iar grevele minerilor de la începutul anilor '80 s-au lovit de intransigenţa sa. Marele lider a încercat să restabilească prestigiul fostului Imperiu. Recucerirea insulelor Malvine (Falkland) în 1982 a contribuit la acest lucru. Foarte apropiată de Ronald Reagan şi Mihail Gorbaciov,
