Se spune din bătrâni că, dacă ai carte, ai şi parte, dar cred că asta era valabilă până acum vreo mie de ani, fiindcă acum poţi să posezi biblioteci întregi, că n-ai parte decât de flegme-ntre ochi de la şmecherii cu patru clase din bemve. Oarece şanse de succes mai poţi avea dacă te pocneşte norocul şi-ţi intră la poker o chintă royală sau măcar un ful de dame cu popi în coadă, dar în general cu cărţile nu mai faci mare şmecherie.

Nici măcar cu cartea de identitate nu te scoţi, că de-asta are tot prostul, cetăţean român să fie. În schimb, dacă t’aves bahtalo şi mămica şi tăticu tău e ţigani – vorbesc aşa ca să priceapă şi unii dintre persoanele în chestiune ce citesc – ai rupt-o-n fericire! Tot ce trebuie să faci e să mergi la Întunecimea Sa, regele Cioabă, să-ţi deie şi ţie o legitimaţie dă ţîgan, trăi-i-ar famelia şi turnuleţele dă pă castel!

Legitimaţia de ţîgan conferă posesorului multiple avantaje, pe care vom încerca să le enumerăm, în rândurile ce urmează. Dă pildă, să zicem că te sui în tramvai şi vrei să dai cu tira la o cucoană cu mangoţi pă ia. Când să-i şmangleşti portofelul însă, sare un gherţoi să-i dea de şase că vrei s-o laşi sportivă şi pe urmă sar şi alţi gherţoi din tramvai, să-ţi spargă mufarina. În mod normal, după un asemenea eşec, rişti să mănânci cu paiul o lună. Dar, dacă scoţi legitimaţia de ţîgan şi explici frumos la tanti că n-a fost ciordeală, ci happening artistic, nu doar că scapi nevătămat, ci mai te şi aplaudă lumea la coborâre.

Pă urmă, pui un caz: când se dă promoţii la tigăi în supermarket. În mod normal, ar trebui să stai la coadă şi să te înghesui cu toate fosilele pe care le caută moartea p-acasă, iar ele bălesc la Dry Cooker. Ei, având în buzunar legitimaţia de ţîgan e suficient să i-o fluturi prin faţă la badigardu mai prost ca gardu de la Scorzeze, şi ăla te lasă prin faţă, să-ţi alegi ce tigăi vrei. Unde