Românul a ajuns din nou sub vremi.

Dacă despre iarnă ştiam că vine pe furiş, nici primăvara nu mai este ce a fost odată. De câţiva ani, instalarea anotimpului verde este însoţită de inundaţii masive în aproape toată ţara. Şi în 2013 am păţit la fel. Până acum, zeci de mii de hectare de teren agricol au fost afectate; mii de oameni au rămas izolaţi; sute de gospodării au fost distruse, iar multe drumuri şi poduri au suferit stricăciuni semnificative.

Dar suprizele neplăcute abia de acum încep. Căci imediat ce potopul se va fi domolit, vom descoperi că nici un sinistrat nu era asigurare, deşi aceasta ar fi trebuit să fie obligatorie; că multe case au fost construite în albiile secundare ale râurilor, deşi nu aveau autorizaţie; că, în spatele lucrărilor hidrotehnice de mântuială, se ascund şmenurile politicienilor; că toate canalele de scurgere erau blocate din pricina gunoiului şi a cadavrelor animalelor de casă încă nedepistate de fabricanţii de mezeleuri naturiste; că formarea torentelor a fost favorizată de tăierile masive de păduri din zonă, de către persoane absolut necunoscute; că, în vreme ce pompierii şi jandarmii se luptau eroic cu viiturile devastatoare, locuitorii satelor afectate comentau în cârciumi ultimele apariţii editoriale. Sau explicau teoria relativităţii celor mai tineri.

În replică, la fel ca în fiecare an, guvernul şi ministerul Mediului anunţă măsuri radicale de combatere a unor astfel de evenimente catastrofale. Se face vorbire de strategii globale de prevenire, de acţiuni de împădurire ce vor fi demarate în toată ţara, dar şi de pedepse groaznice pentru cei care se fac vinovaţi de trafic ilegal de masă lemnoasă. Cu toate acestea, exact în acelaşi timp, afli - dacă nu asculţi doar manele - că în Bihor (judeţ lovit de inundaţii) tocmai a fost ştearsă de pe faţa pământului o rezervaţie naturală. Pentru că bogaţii locu