Nu sunt jurist, avocat, specialist in ale legii. Nu am pretentia de a intelege si filozofa asupra izvoarelor dreptului sau asupra aparitiei si evolutiei cadrului juridic. Nu consider ca cele de mai jos se constituie intr-o constructie logica foarte bine argumentata si sprijinita de fapte si exemple concrete. Privind insa la ce se intampla in ultimele zile, de cand cu numirile la DNA si Parchet si cu reactiile pe care acest volte-face a presedintelui Traian Basescu le-a starnit, nu pot decat sa-mi pun anumite (aceleasi?) intrebari, pe care le impartasesc cu voi, in speranta in care opiniile voastre ma vor ajuta sa descopar noi perspective asupra problemei, scrie Dragos Popa pe blogul Jeopardy.ro
Plec de la premiza (indelung combatuta de unii dintre cititorii blogului, dar in care cred in continuare) ca, de bine de rau, cu ingerinte, influente si imperfectiuni, DNAul sub Morar a avut cele mai bune rezultate din istoria sa. In acest context, propunerile facute si sustinute de ambele parti ale esichierului politic, par a fi mult sub standardele calitative actuale (Tiberiu Nitu???) cu probabila exceptie a dnei Codruta Kovesi, aceasta ultima afirmatie fiind facuta sub beneficiu de inventar.
Un argument des folosit de sustinatorii acetei mutari este ca numirile s-au facut cu respectarea cadrului legal si ca reprezinta vointa celor in masura sa le faca, a clasei politice actuale. Eu unul consider in continuare ca, de fapt, si-au dat toti mana pe la spate ca sa-si protejeze interesele, insa altul e elementul pe care vroiam sa-l aduc in discutie, desi nu este unul nou.
Acolo unde vad o problema de interpretare (voita dupa parerea mea) este in scopul cadrului legislativ in domeniul anticoruptiei, si a legii in general. Viziunea ce prevaleaza actualmente asupra acestuia ar putea fi sumarizata parafrazandu-l pe SOV: “Intariti-va statul (legile)!”.
