Este adevarat ca, in ultima perioada, Victor Ponta a facut tot ce si-a dorit caprioara din burta pumei de la Cotroceni, mentinuta la putere in vara prin vointa internationalei populare, insa atata docilitate nu poate fi doar consecinta unor instructiuni pe care Comisia Europeana si orice poarta sigiliu prin vestul continentului le-a transmis spre Bucuresti.

M-as duce cu gandul la un dosarel cu ajutorul caruia Traian Basescu influenteaza decizia politica din Palatul Victoria, insa premierul e prea tanar sa fi calcat pe bec intr-un asemenea hal incat sa presteze pentru a pune in pericol Uniunea Social Liberala.

N-ar fi prima oara, dar de aceasta data, daca e cum simt eu - fara probe - inseamna ca povestea plagiatului a fost un joc de copilasi.

Mai exista o posibila explicatie: ca Victor Ponta sa fi simtit, ca are si el niste nari de fiara politica, chiar daca la pubertate, faptul ca Traian Basescu n-o mai fi el tigrul de pe vremuri, dar nici un mat jigarit nu este. Deci ajutorul sau, harsit in arta conversatiei cu tunul de pe punte, poate fi mai pretios decat hachitele unui partener precum Crin Antonescu.

Mai ales ca Uniunea Europeana, in dreapta ei intelepciune, si-a aratat in aceasta vara forta nimicitoare, si n-a avut decat un semn cu degetul a face, cum ar spune poetul national. Cu astia nu te joci, nimic din ceea ce se petrece sub soarele capitalelor comunitare si ar putea influenta cursul Dambovitei nu mai este strain. Doar amploarea nu se termina niciodata, si ustura!

Indiferent care este explicatia, oportunism iscat din santaj sau oportunism nascut din dragostea pentru un viitor dominat de sentimentul puterii vesnice si totale, Victor Ponta si-a schimbat destinul.

Il inteleg pe Crin Antonescu in momentul cand afirma ca nu mai are incredere in partenerul sau ca la inceputurile bejeniei, cand