Ieri, opinia publica din Romania a fost cuprinsa de un dulce fior. Se zvonea ca doamna Angela Merkel ar intentiona sa-l invite la Berlin pe premierul Victor Ponta. Un gest cu multiple semnificatii si a carui importanta ar fi de necontestat. Iluzia, insa, nu a durat prea mult, in mare viteza ea a fost spulberata. Realitatea cruda da, din nou, apa la moara romanilor eurosceptici pentru ca, iata, in mare masura, euroscepicismul se raporteaza direct la raporturile romano-germane.
Maine dimineata, in cladirea Parlamentului European, intr-una dintre salile destinate dezbaterilor, Adrian Severin organizeaza prima intalnire care are drept tema generala “Cauzele euroscepticismului la romani” iar, ca subiect special, “Datoria istorica a Germaniei fata de Romania”. Voi fi prezent si imi voi spune, acolo, punctul de vedere. Si, inevitabil, tema centrala va fi relatia romano-germana si rolul pe care-l joaca, in aceasta privinta, puternicul cancelar al Germaniei, Angela Merkel. In cele ce urmeaza, voi incerca sa arat de ce.
Constructia Uniunii Europene, asa cum arata ea astazi, nu difera prea mult, in datele ei esentiale, de un proiect german mai vechi, vizand politica acestui stat in continentul european si expansiunea Germaniei spre est. Respectiv spre acel spatiu european care a fost si este mai putin dezvoltat. Romania fiind, din aceasta persepectiva, principala tinta. Putem spune, fara teama de a gresi, ca, in ciuda celor doua razboaie mondiale pierdute si a crizelor economice care au zguduit-o in anumite perioade, Germania si-a indeplinit obiectivul. Din punct de vedere economic este locomotiva Europei. A unei Europe pe care, impreuna cu Franta, a unificat-o atat economic, cat si politic si, mai recent, financiar.
Aceasta democratie multinationala nu este, insa, multipolara. Si nici macar bipolara. Prezenta Frantei, alaturi de Germania, la carma Europei e
