Lumea a stat cu sufletul la gură urmărind telenovela Morar Magnificul mai ceva decât serialul original dedicat marelui sultan al turcilor.
Mazilirea fostului procuror, „erou“ al luptei anticorupţie, a tulburat apele politice şi minţile uşor răvăşite, dealtfel, ale comentatorilor înşiraţi ca mărgelele pe aţă, de la stânga la dreapta numărând. Până la urmă, s-a produs inimaginabilul, abominabila dublă trădare, Băsescu l-a vândut pe Morar, Ponta a întinat nobilele idealuri ale USL.
Anul trecut l-am dedicat suspendării lui Băsescu. Anul ăsta, în primul trimestru, ne-am ocupat de bătălia Blaga-Udrea, de despărţirea preşedintelui de PDL, de soarta lui Daniel Morar şi acum ni se livrează la domiciliu semipreparatul Mişcarea Populară despre care nu se ştie cu ce se mănâncă. După atâtea palpitaţii, care este gheşeftul? Guvernul e la locul lui, Băsescu aşijderea. Tot aşa şi criza.
Dincolo de Traian Băsescu, România este o ţară de guvernat. Ceea ce pare uşor nerealist din moment ce factorii-cheie ai guvernării îşi petrec majoritatea timpului încercând să explice ce fac în rest, adică în puţinul răgaz în care nu se află în platourile televiziunilor.
Logic, ar trebui să iei o decizie pe care să o explici apoi publicului. La noi, e invers. Întâi explici ce ai vrea să faci, după care explici din nou, de ce te-ai răzgândit. A doua zi, renunţi la răzgândeală şi te întorci la prima opţiune.
Ceea ce necesită un tur de forţă în comunicarea publică. Adevărul este că, în ciuda multor nenorociri, România nu stă atât de rău, pe cât ne place să credem. Cifrele macro-economice o dovedesc, cum la fel de corectă este afirmaţia că oamenii nu se hrănesc cu cifre. Dar, cifrele se pot transforma în pâine, dacă cineva chiar şi-ar propune acest lucru.
Singura şansă reală pentru USL este să mişte ceva în economie.
Apriga bătălie dusă pe subiectul pactul
