Nu în ultimul rând, trebuie precizat că procentul celor ce vor monarhie constituţionala, în jur de 17%, nu este chiar de speriat pentru “republicani”, mai ales că nu cunoaştem consistenţa opiniilor de acest tip. Barometrul INSCOP-Adevărul a publicat în ziarul de ieri probabil cel mai comentat calup de întrebări de când a început proiectul până azi. Ce a atras cel mai mult atenţia este preferinţa românilor pentru unul dintre feluritele regimuri politice prezentate în grila întrebării. Care va să zică, dacă parafrazăm un clasic imn din perioada regalităţii (Un Dumnezeu avem în ceruri/un rege pe pământ avem), reiese că tot avem un Dumnezeu în ceruri (încrederea în Biserică este totuşi la cote foarte înalte pentru un stat laic), dar ce vrem pe pământ? Să fie republică prezidenţială, semi, sau parlamentară? Să fie monarhia? Vorba lui Caragiale, se întâmplă lucruri ciudate în “frumoasa noastră republică”. Nu vreau să reiau argumentaţia articolului din Adevărul de ieri sau a raportului pe această secţiune a sondajului, publicat pe siteul Inscop. Vorbim într-adevăr despre două axe: axa “putere personificată” vs. “putere colectivă”, respectiv axa clasică, republică vs. monarhie. Din start, reiese că românii vor puterea personificată. Vor ca statul să fie întrupat de cineva. Nu ştim, pentru că nu asta am întrebat, dacă acest cineva trebuie să fie un “executiv” sau mai degrabă un “simbol”. S-ar putea să nu fie nici foarte relevant. Un comentariu de ieri afirma că e ciudată majoritatea care vrea republică prezidenţială în contextul în care popularitatea “preşedintelui jucător” este atât de mică. De acord că pare ciudat, dar cei care au fost să voteze la referendum pentru demiterea preşedintelui nu trebuie să ne imaginăm că vor să îl înlocuiască cu vreun preşedinte strict formal şi eventual votat de parlament. Istoria electorală postdecembristă ne arată că românii ţin totuşi să