Ca să-și minimizeze pierderile, băncile preiau imobilele în contul creanțelor neîncasate de la restanţieri, stopând scăderea accelerată a prețurilor. Boomul executărilor silite mai are de aşteptat
Din 2008 până în prezent, numărul executărilor silite de imobile pentru neachitarea creditelor ipotecare a crescut de peste 60 de ori. Cu toate acestea, fenomenul este departe de a fi atins punctul maxim, deoarece „băncile încă negociază cu clienții metode de rambursare a creditelor, chiar dacă mulți dintre ei nu și-au mai plătit ratele de circa un an și jumătate“, spune executorul judecătoresc Ioana Miu.
De altfel, și reprezentanții băncilor spun că încearcă întâi să epuizeze toate căile de negociere cu clienții rău-platnici și abia în ultimă instanță recurg la executarea silită. „Investigăm în permanență soluții noi de contactare a clienților în vederea atingerii unei soluții amiabile, de preferat executării silite“, spune Mihai Răuță, director executiv Retail Risk la Raiffeisen Bank. Acesta arată că băncile ajung chiar să permită clientului să își negiocieze singur vânzarea imobilului, prin procedura de vânzare amiabilă.
Casele și prețul de oportunitate al băncii
Din această perspectivă, la ora actuală, băncile se împart în două categorii. Unele agreează cu executorul judecătoresc un preț minim și preferă să nu participe la licitație (cum sunt Bancpost sau BRD), chiar dacă licitațiile sunt din ce în ce mai multe. Conform legii, prețul de pornire al unei licitații cu repetiție scade o singură dată: la cea de-a doua licitație, cu numai 25% față de prețul stabilit la prima licitație.
A doua categorie este cea a băncilor care, nemulțumite de valorile oferite de participanții la licitație, vin în nume propriu la licitație și „preiau imobilele în contul creanței, scoțându-le ulterior pe piață la liber“, spune executorul judecătoresc Ioana
