Aproape o mie de muncitori de la Combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea au protestat marţi în faţa Guvernului. Oamenii cer plata salariilor restante din luna ianuarie şi privatizarea unităţii – care a intrat în insolvenţă. Oltchim e cel mai mare agent economic din judeţ şi are aproape 3000 de angajaţi. În ianuarie, combinatul a intrat în insolvenţă, după o încercare eşuată de privatizare.

Aproape o mie de sindicalişti au scandat ore în şir în faţa Guvernului. Au plecat dimineaţa devreme de la Râmnicu Vâlcea, înghesuiţi în autocare închiriate de sindicate. E a zecea zi de proteste. Dacă la alte mitinguri se mai lăsa cu muzică sau cu scandări numai când se filma, de data asta oamenii au strigat cu disperare, continuu. Îşi spun nemulţumirea oricui e dispus să asculte. Cu toţii spun că nu mai pot trăi, că de anul trecut se împrumută de unde apucă şi nu au acoperire – nu ştiu când şi dacă pot da banii înapoi. Au familii, credite, rude bolnave.. Oameni de 40 sau 50 de ani, cer bani pentru mâncare de la părinţi. E povestea clasică a oraşelor mici, dependente de o industrie falimentară – sau falimentată, dacă e să îi ascultăm.

Muncitorii de la Oltchim par convinşi că există interese politice şi dezinteres politic în ce priveşte soarta combinatului. Vicepreşedintele sindicatului Liber Oltchim, Mircea Păcuraru, îmi spune convins că există soluţii: „Problema e că nu am fost ascultaţi şi că nimeni nu se preocupă de fapt de soarta noastră. Va fi o problemă de şomaj în tot judeţul. Este problema Guvernului, au responsabilitatea să ţină cont de această situaţie şi să găsească soluţii”.

Alături de el suflă din goarnă un bărbat care pare un pensionar cuminte. Îmi spune că lucrează la Oltchim din 1976 şi mai are într-adevăr câteva luni până la pensie. A venit la Bucureşti din solidaritate faţă de colegii mai tineri care nu mai au din ce trăi: „Soarta mea nu mai cont