Duminică după-amiază, cînd a ieșit din restaurant, înveselit de la cafea și apă minerală, președintele României dorea să se adreseze "electoratului de centru-dreapta, care la ultimele alegeri nu a venit la vot". Opt luni mai devreme, în iulie 2012, practic același om îi adresa aceluiași electorat "îndemnul meu să nu se prezinte la vot". Grea povară pe alegător, chiar și într-o țară unde școala românească scoate numai tîmpiți.

Dar să nu ne înfierbîntăm. Mișcarea Populară e o simplă fundație, chiar dacă, fără ea, apartamentul Ioanei Băsescu s-ar fi sprijinit doar pe etajele de dedesubt și pe vînzări anterioare. E o platformă de dreapta lăsată în seama lui Cristian Diaconescu, cel care, în urmă cu un an și jumătate, meșterea, pentru UNPR, la o platformă de stînga. Contrariile, după cum se vede, au fost și ele invitate în Mișcarea Populară, dar n-au venit singure, ci ținîndu-și de mînă rudele bolnave de nervi, contradicțiile.

Traian Băsescu s-a lăsat fotografiat la o cîrciumă cu noua sa cucerire, în timp ce vechea-i tovarășă de viață înjura, plină de blagă, din toți videnii și stolojenii ei, la televizor. Ca un fante de periferie trecut, care-și vopsește părul de pe piept și pe care divorțul îl poate face de rîs în cartier, președintele acestei țări s-a afișat, pur și simplu, cu una mai tînără. Nu e nici prima – fiindcă ce altceva au fost Fundația Creștin-Democrată a lui Baconschi, Forța Civică a lui MRU sau Noua Republică a lui Neamțu? – și nici ultima. Pînă acum, le-a lăsat pe toate cu burta (lui) la gură, așa că nu văd nici un motiv pentru care sociologul Marian Preda și ceilalți virgini de la Uptown și-ar face alte planuri cu buzele.

Mișcarea Populară e o nouă tăvăleală de primăvară, la care bătrînul exhibiționist a invitat și Constituția. Funeriu, Drăgoi, Diaconescu, Lăzăroiu și ceilalți consilieri prezidențiali și-au rulat prezervativul civi