Încep acest articol, mulţumind Redacţiei Adevărul, pentru colegialul anunţ, făcut cu ocazia numirii mele în funcţia de Consilier onorific al Primului Ministru al României, dl.Victor Ponta, în care s-a menţionat poziţia de blogger pe platforma adevărul.ro, alături de fotografia, care mă înfăţişează împreună cu unul dintre cei doi idoli ai mei, Nouriel Roubini.

Şi deoarece orice poziţie aş ocupa şi oricât de puţin timp aş avea la dispoziţie, rămân acelaşi, ca întotdeauna, vă propun să discutăm despre ultimele dezvoltări în domeniul paradisurilor fiscale.

Cred că nu este un secret pentru nimeni că, sunt unul dintre cei mai mari adversari ai acestora, dintr-un motiv foarte simplu: cu cât lor le merge mai bine, cu atât României îi merge mai rău, bugetul de stat al acesteia fiind devalizat pe măsură.

Să vedem însă ce s-a întâmplat, în ultimii ani, bineînţeles din punctul meu de vedere:

1. Primii ani de criză dură, globală desigur, 15.09.2008-31.12.2010 au demonstrat marilor puteri, SUA şi UE că statul, în caz de nevoie şi de criză trebuie să intervină financiar, făcând-o cu 7700 miliarde USD în zona americană, din care 2000 de miliarde USD s-au cam pierdut şi cu peste 1500 miliarde de euro, în cea europeană, încă nu avem perspectivă clară a pierderilor. Aşa că, în anul 2011 au decis să pună capăt sau cel puţin să încerce, activităţii în paradisurile fiscale, 64 la număr, din care în jur de 10 foarte active, cu cea mai mare pondere, făcând de aşa natură că pe de o parte sumele exorbitante de bani acumulate în acestea să revină la locul de provenienţa, iar pe de altă parte bugetele să nu mai fie devalizate de alte sume de bani, în condiţii de criză;

2. În partea a doua a anului 2011, întâmplător sau nu, sunt predate mass mediei universale peste 2.500.000 de documente despre cele mai importante paradisuri fiscale, în care ar fi depozitate între 21