În “Viaţa părintelui Cleopa Ilie”, scrisă de arhim. Ioanichie Bălan, cunoscutul autor al “Patericului românesc” povesteşte un crâmpei din viaţa părintelui, perioada când acesta a fost nevoit să se refugieze în munţi, ca urmare a unei anchete a securităţii la Slatina. “Pânã în primãvara anului 1952, Mãnãstirea Slatina a înflorit mult, numãrându-se printre cele mai organizate mãnãstiri din ţara noastrã. Acum avea peste 80 de vieţuitori, dintre care 60 erau tineri. Credinciosii veneau în sãrbãtori sã asculte sfintele slujbe şi predica Pãrintelui Cleopa, care mişca inimile tuturor. Astfel toate se desfãşurau în pace şi cu bunã rânduialã. Însã Pãrintele Cleopa spunea în tainã cãtre ucenicii sãi: ”Eu sunt numai cu trupul aici la Slatina, dar cu sufletul sunt tot acolo la Sihãstria, unde m-am cãlugãrit şi am trãit atâtia ani”. Diavolul însã, care nu doarme niciodatã, nu putea rãbda buna nevointã si armonia monahilor din Mãnãstirea Slatina. De aceea a îndemnat securitatea de atunci sã facã o anchetã amãnunţitã în obştea acestei mãnãstiri. Sosind noaptea,organele de securitate au venit într-un numãr mare, au cercetat si amenintat pe stareţ si pe cei mai de seamã din mãnãstire. La urmã au reţinut pe câţiva dintre ei, în frunte cu Pãrintele Cleopa, Ieromonahul Arsenie Papacioc şi fratele Constantin Dumitrescu. Ducându-i la Fãlticeni, i-au anchetat toatã noaptea. Atunci Pãrintelui Cleopa i se reproşa: ”Dumneata sabotezi economia naţionalã şi spui cã astãzi este Gheorghe, şi mâine Vasile şi este sãrbãtoare, iar oamenii pun ţapina jos şi nu mai lucreazã!” Pãrintele Cleopa însã le rãspundea: ”Cum sã nu spun cã este sãrbãtoare, dacã este scrisã în calendar de Sfânta Bisericã?” La sfârsit i-au spus pãrintelui sã nu mai facã propagandã religioasã şi i-au dat drumul. Ajungând noaptea la mãnãstire, Pãrintele Cleopa s-a spovedit la duhovnicul sãu şi, cu sfatul lui, s-a retras în tainã, î