Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină a anului. De Paşti se sărbătoreşte Învierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica – a treia zi după Scripturi – femeile purtătoare de mir au găsit mormântul gol. Mormântul era gol pentru că Hristos înviase.

Împotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat şi batjocorit de atunci şi până astăzi, numit în derâdere Regele Iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron ce era o Cruce, Părăsit de ai Săi, păzit sub grea şi rece lespede de piatră, Hristos a izbândit cea mai strălucită biruinţa ce s-a văzut vreodată: biruinţa asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti.

Această biruinţă a putut fi tăgăduită, dar nu I-a putut fi smulsă niciodată. Hristos a înviat şi a biruit, pentru El şi pentru noi. Credem şi biruim prin Moartea şi Învierea lui Hristos, murim pentru a învia şi înviem pentru a trăi în veci cu Hristos. Prin suferinţa şi moarte ne bucurăm de Înviere; prin Înviere ne bucurăm şi triumfăm în Triumful lui Hristos, ca triumf al nostru. El a murit pentru noi şi a triumfat pentru noi. În Moartea Lui stă mântuirea noastră, în Învierea Lui stă biruinţa noastră.

De la Pesach-ul evreiesc la Pastele creştinesc, Sărbătoarea Paştelui poate fi asociată şi cu primăvara. Retrezirea naturii la viaţă simbolizează noua viaţă pe care creştinii au câştigat-o prin crucificarea şi Învierea lui Iisus. Paştele creştin este similar cu două tradiţii antice: una evreiască şi alta păgână. Ambele tradiţii sărbătoresc Învierea, trezirea la viaţă.

Paştele creştin derivă din Paștele evreiesc, numit Pesach. Pesach este cuvântul de origine al cuvântului Paşte. Pentru prima dată, Paștele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos. În această dată, evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura Exodul (Ieşirea) din Vechiul Testament ne oferă instrucţiunile date de Dumnezeu