Mitingul de ieri, al sindicaliştilor de la Arpechim şi de la Oltchim, trebuie privit cu luciditate şi înţeles în complexa lui semnificaţie. Oamenii au venit la Bucureşti excedaţi de lipsa de soluţii practice pentru salvarea marelui combinat - a cărui lichidare ar avea severe efecte economice pe orizontală - ca şi, în egală măsură, de promisiunile mereu neonorate ale autorităţilor. Salariaţii aflaţi în pragul şomajului au ajuns ei sub ferestrele Guvernului, după ce, în repetate rânduri, trimişii acestuia în Vâcea i-au îmbrobodit cu vorbe fără efect practic.  

Premierul Ponta şi miniştrii săi, trebuie spus, însă, plătesc oalele sparte de guvernarea pedelistă, de căpuşarea incredibilă a combinatului, mai ales sub ministeriatul Videanu, de către portocaliii, care, an după an, l-au împins spre faliment, l-au înglodat în datorii imense, în timp ce firmele lor au prosperat. Tocmai de aceea mi se pare o neruşinare modul în care, iţindu-se pe un post tv chiar în timpul mitingului, Elenea Udrea arunca dezastrul în cârca lui Ponta. Dar asta-i o discuţie care trebuie reluată în privinţa a nenumărate situaţii asemnănătoare, lăsate moştenire de către regimul Boc-Băsescu. Victor Ponta, însă, a greşit ieri. Ar fi fost o dovadă de bărbăţie, de solidă statură politică, să iasă în piaţă, împreună cu miniştrii implicaţi, şi să discute deschis cu protestatarii. Nu să delege dialogul unor consilieri neabilitaţi să angajeze Guvernul.  

Ascunsul după perdele - asemenea lui Băsescu acum doi ani şi ceva, când a fugit din calea politiştilor - n-a făcut decât să agite spiritele. Ba să se anunţe şi un "cod portocaliu" susţinut de ameninţarea cu continuarea şi exacerbarea protestelor (abia a început primăvara), ambalată în sloganuri care, până acum, se auzeau sub ferestrele jupânului din Deal: "Demisia!", sau chiar celebrul "Ieşi afară...!". Coabitarea cu Băsescu şi nedezi