- Dragã Ana Barbu, acum o lunã ati mai lansat un CD, al cincilea, de aceastã datã cu muzicã popularã, în colaborare cu „Lãutarii” domnului Nicolae Botgros. Cum a primit publicul acest produs artistic?

- Acest album a fost un vis frumos spre care am mers destul de mult timp. La propriu si la figurat. În primul rând, lucrul la album a durat un an si jumãtate. Nu am vrut sã grãbesc procesul, adesea m-am oprit, am încercat sã analizez fiecare piesã în functie de anumite stãri de dispozitie, am pus la îndoialã unele linii melodice sau cuvinte din vers, am cãutat varianta cea mai reusitã. Întrucât mai multe texte si melodii îmi apartin, m-am prins personal într-o competitie cu mine însãmi, pentru cã a crea presupune sã generezi noi idei, iar ultima idee pare sã fie întotdeauna mai bunã decât prima… În al doilea rând, cred cã l-am necãjit mult si pe Corneliu Botgros, care a trebuit sã plieze linia melodicã exact pe ideile mele. Trebuie sã mentionez cã i-a reusit acest lucru. Aranjamentele sale meritã toatã admiratia, am format un cuplu de creatie excelent cu Botgros junior. A fost rãbdãtor, inspirat si am avut în el un sprijin de nãdejde. Faptul cã maestrul Nicolae Botgros a dat o apreciere înaltã muncii noastre, Domnia Sa având si câteva melodii preferate în acest album, vorbeste de la sine. Din pãcate, albumul nu a fost lansat oficial într-un concert mare, asa cum s-ar fi cuvenit. Am mers pe o lansare în presã. Dar sã stiti cã a avut un efect neasteptat de bun. Am fost apreciati de presa de specialitate din România si acest lucru mã bucurã cel mai mult. Am foarte multe invitatii la emisiunile radio si TV de peste Prut. Toate acestea mã fac sã mã simt în top. Ceea ce nu înseamnã cã mã ametesc usor succesele de moment. Albumul va avea si o lansare cum se cuvine, în cadrul unui concert mare, cu Orchestra nationalã „Lãutarii”, dar mai în toamnã, dupã ce scurgem vinu