Zilele trecute Primăria a organizat întâlnirea cu cetățenii, pentru analizarea bugetului. Că bugetul nu oferă suficienți bani, că în Arad sunt domenii în suferință, n-au reprezentat noutăți pentru nimeni din cei prezenți. În fond, toți vorbitorii s-au raportat la strada, ori cartierul de reședință, semnalând neajunsurile pe care, din păcate, le vedem și le trăim. Astfel, răspunsurile la aspectele critice semnalate, oferite în dialog de domnul primar, n-au liniștit pe nimeni, mai ales când era vorba de prezent.
Am participat de la începutul reuniunii, am ascultat ce s-a spus, am semnalat și eu neajunsurile cu care ne confruntăm, din acelea „ale prezentului” , respectiv ornamentele în suferință, monumente istorice într-un proces de degradare avansat, gropile , nisipul și băltoacele, cofretele electrice și cu gaz, în neregulă și periculoase, iluminatul cu stâlpii, opere de artă, mânjiți, nevopsiți, neîngrijiți cu capacele la inst. electrică lipsă. Afișe lipite direct pe obrajii orașului nostru. Aici , în cazurile semnalate, de mine și de ceilalți, nu banii lipsesc ci interesul de a remedia fiecare caz în parte. Din 1990 s-a instalat o ATITUDINE nocivă, meseriașii nu-și fac datoria și cei ce ar trebui să-i controleze închid ochii. – Lasă, merge și așa -, s-a instalat în obiceiurile dobândite, un fel de îngăduință bolnavă, ca manifestare a noii atitudini.
Peste tot, pe unde am umblat în străinătățuri, am simțit prezența primarului, a primăriei, a consilierilor, prezență evidentă prin ordine, disciplină și cumințenie. Am avut ocazia să asist la două conferințe de presă, prima în orașul Pecs, tocmai când se pregătea pentru Capitală Culturală Europeană, și în Israel, la primăria din Ghivataiim cu ocazia unei întâlniri rotaryene. Au prezidat primarii iar la întrebările asistenței referitoare la cu- rățenia orașelor respective, la aparatele de condiționa
