În plin secol XXI, o familie din localitatea constănţeană Movilița trăiește ca în Evul Mediu. Aceasta este familia Vericiuc. Plecată din comuna natală, de undeva din Moldova, de frica unui soţ alcoolic, Viorica şi-a luat cei doi copii şi a venit în Constanţa, sperând că aici le va putea dărui micuţilor o viaţă mai bună. L-a întâlnit pe Ioan şi alături de el, ziua de mâine nu mai părea atât de neagră. Din mila unui sătean din Moviliţa, familia a reuşit să se stabilească într-o cămăruţa improvizată într-un grajd. Sunt greu de imaginat condiţiile în care aceşti oameni îşi duc traiul. Nu au lumină, nu au căldură, iar frigul din iarnă a adus consecinţe grave. Viorica suferă de ciroză hepatică, o boală necruţătoare care a adus-o pe femeie în imposibilitatea de a mai munci, iar mezinul familiei, Gabriel, s-a luptat luni bune cu tuberculoza. Deși boala de care suferă o macină pe zi ce trece, Viorica nu îşi poate permite medicamente. Și TBC-ul presupune un tratament de lungă durată şi condiții foarte bune de hrană, odihnă și igienă. În grajdul de la Movilița, aceste lucruri nu există. Cei doi soţi reuşesc cu greu să pună ceva pe masă. De cele mai multe ori, cornul și laptele primite la școală reprezintă singura hrană a copiilor. De bani de pachet sau cumpărarea unor dulciuri de care se bucură majoritatea copiilor, nici nu se pune problema.

Alocațiile copiilor, Gabriel, de clasa a IV-a, și Cornelia, clasa a V-a, constituie singurul venit stabil al familiei. Tatăl vitreg al copiilor lucrează cu ziua, atunci când găsește. Nu se mândresc cu acest lucru, dar vecinii sunt cei care îi ajută să mai treacă peste o zi. Din mila lor, primesc alimente şi îmbrăcăminte.

Micuţii au fost obligați toată iarna să își facă temele la lumânare, dar nu au abandonat școala. Mai mult, copii au rezultate bune la învăţătură.

Pentru ei, sărbătorile pascale nu mai rep