Obligat de evenimente, întrerup povestea despre Salonul de carte de la Paris – şi despre polemicile de acolo – pentru a reveni în plin centrul Bucureştiului, unde par a se iţi scînteile unui viitor scandal.
Ceva se întîmplă azi printre istoricii români. Un vînt de dihonie bate – de parcă am alerga cu toţii pe acelaşi culoar. De parcă n-ar mai exista ideea de a duce istoria mai departe, către studenţi ce ar fi bine să vadă în profesionişti modele, şi nu păpuşari ai unor dramolete cu frustrări şi orgolii. Unele polemici se menţin cordiale – vezi schimbul de opinii între Matei Cazacu şi Neagu Djuvara –, altele au ajuns la forme mai belicoase – vezi frămîntările din unele institute sau muzee. La prima vedere, nimic nou; în secolul trecut, nici Nicolae Iorga nu se înţelegea prea bine cu C.C. Giurescu sau Gh. Brătianu.
Dar nimeni, pînă acum, nu şi-a propus amputarea Facultăţii de Istorie, o instituţie care, de un secol şi jumătate, nu s-a făcut de ruşine.
DE ACELASI AUTOR Iron Man 3, dna Merkel şi dl Băsescu Despre cum am stat cu picioarele pe Zid Salonul cărţii parizian şi drogaţii Occidentului (şi ai noştri) Ce se mai poartă la Paris în primăvara asta Un astfel de proiect „separatist” a apărut acum, prin idei în care istoria şi politica par a se distila într-un mixaj dubios. Un grup de iniţiativă doreşte scoaterea istoriei antice din cuprinsul Facultăţii de Istorie şi înfiinţarea – în cadrul Universităţii din Bucureşti – a unei alte facultăţi, paralele, care să facă ore de... Patrimoniu. Mai concret: planul prevede ca departamentul de Istorie Antică (al Facultăţii de Istorie) să plece din instituţie, pentru a pune bazele unei alte facultăţi, care să se ocupe de istoria veche, arheologie, istoriografie, istoria artei etc., adică... de ceea ce acum face Facultatea de Istorie. Pînă şi clădirea facultăţii actuale s-ar împărţi pe din două: la unele eta
