Puternica Alberta, minunea fara membre: abandonata la doua luni, multipremiata la 10 ani Alberta Mosnegutu
Sursa imagine: ziuanews.ro
Fetita sade in mijlocul dormitorului jos, pe covor, tastand laptopul cu degetele de la picioare. Scobitura talpii stangi face click pe mouse; talpa dreapta o tine intinsa, ca balerinele, la cativa centimetri deasupra tastaturii. Cele patru degete de la picioare tacane tastele perfect, la milimetru. Ar putea sa scrie asa si cu ochii inchisi. N-a gresit niciodata. Zambeste cu chipul scaldat in sudoare. E truda grea, dar ea nu recunoaste. Se munceste sa-i scrie un email de incurajare lui Florinel Enache, militarul roman mutilat in Afganistan. Isi trage sosetele rosii cu vacute, inainte sa-si verifice textul cu talpa dreapta: “D-le Florinel, sunt Lorelei o fetita de 10 ani din Targoviste. M-am nascut fara membrele superioare si fara fermur. Cu toate acestea, sunt o luptatoare. In ciuda infirmitatii mele scriu, desenez si cant la pian cu piciorul. Am castigat multe premii. De curand mi-am lansat primul meu volum de poezii, din care am sa-ti scriu o strofa din poezia mea preferata, Iubire de tara (...). D-le Florinel, a fi patriot inseamna a-ti iubi tara si neamul, cum ati facut si d-voastra. Pentru mine sunteti un simbol viu, marele erou de care are nevoie tanara generatie”.
De fapt, pe ea o cheama Alberta Mosnegutu. Lorelei e numele de scriitoare. Caci saptamana trecuta si-a lansat prima ei carte cu poezii si proza, “Zambet de inger”. Si s-a itit asa pe scena, in lauri si-n aplauze – ea, un trunchi umblator, amestecat prin marea de oameni normali cu maini si picioare. Ea, un mot pitic de carne infasurat in rochita. Si tot ea, fericita, leganandu-se pe doua jumatati de picioare, vorbind publicului despre patrie, ostasi si iubire. Asa s-a nascut Alberta, nu doar fara maini, ci si fara femur, jumatatea de sus a piciorului
