A devenit deja o obişnuinţă ca fiecare concert susţinut de Tudor Gheorghe la Buzău să umple la refuz sălile, în ciuda preţului unui bilet care nu este tocmai ieftin. „Scump, dar face toţi banii”, ar spune până şi cel mai mofturos iubitor de cultură care asistă la o reprezentaţie a „bardului din Podari”.
Aşa s-a întâmplat şi duminică, când cel mai recent concert Tudor Gheorghe, „Ce-am avut şi ce-am pierdut”, a umplut la refuz sala Consiliului Judeţean, câţiva buzoieni acceptând să stea chiar şi în picioare, numai să nu piardă întâlnirea cu artistul.
Având alături taraful compus din vioară, ţambal, violă şi contrabas, Tudor Gheorghe construieşte concertul ca pe o odă adusă satului românesc, mai exact operei prietenului său, regretatul Marin Sorescu. Fie că a fost vorba despre cântece vechi sau poveşti cu tâlc, artistul reuşeşte să vrăjească audienţa, indiferent de vârstă, redând ceva din simplitatea şi înţelepciunea din lumea satului, care pare că dispare pe zi ce trece.
„S-au pierdut multe obiceiuri care defineau o lume. Înainte, chiar în zona asta a Buzăului, torcea lumea lână, borangic, in, cânepă... Eu am purtat când eram mic o cămaşă de cânepă şi, chiar dacă era cam aspră, era răcoroasă vara. ~ştia au inventat acum fibrele sintetice şi au zis: „Bă, ce bun e nailonul, tată! E bun că vara se lipeşte de piele şi năduşeşti tot, te mănâncă...”. Ce să faci, când au văzut că au concurenţă, au decretat cânepa drog. „De ce să mai toarcă ăştia?! Ţi-ai plantat cânepă în curte, ăla eşti!”. Eu îmi aduc aminte că atunci când eram mic şi plângea câte un copil, mamele băgau într-o cârpă câteva seminţe de cânepă, le pisau, le băgau în lapte şi, cum ar zice ăştia, făceau un joint şi-l băgau copilului în gură. Şi mie mi-au dat. Mi-a zis mama. Şi să ştiţi că nu am devenit dependent şi nici nu m-am stricat la cap”, a mărturisit Tudor Gheorghe la Buzău.
