Vârsta începe să fie un aliat pentru jucătorii de tenis. Cine ar fi crezut că aşa ceva este posibil în sport, unde cariera unui atlet era considerată încheiată la vârsta de 30 de ani? Cel puţin în tenis, cifrele sunt grăitoare: 13 dintre cele 66 de titluri ATP de anul trecut au fost câştigate de jucători peste 30 de ani. În top 100 nu există nici măcar un singur adolescent, dar un sfert din jucători au peste 30 de ani.

Deşi nu este la fel de puternică, tendinţa a început să cuprindă şi circuitul feminin. Două din jucătoarele de top 5 au peste 31 de ani (Serena Williams şi Na Li). Există doar o adolescentă în top 20 (Sloane Stephens, la nr. 16), pe când acum două decenii, patru jucătoare de top 10 erau adolescente, în frunte cu Monica Seles.

Care este explicaţia acestui fenomen? Tommy Haas, unul dintre veteranii celebri (şi bine clasaţi, la nr 14) din circuit se apropie cel mai mult de adevăr: „Cu cât te maturizezi, presupun că devii mai înţelept. Ajungi să înţelegi ce funcţionează cel mai bine pentru tine. Când ai 21, 22, 23 de ani, încă încerci să te împaci cu propriul corp. Progresele din nutriţie, fitness şi fizioterapie sunt motivele pentru care vedem atâţia jucători peste 30 de ani în top 100”.

Pentru cel mai faimos veteran al circuitului, Roger Federer, problema nu este de a se meţine în top 100, sau top 50, sau chiar top 20. Federer are o reputaţie mult mai impunătoare de menţinut. Roger a fost recent detronat de pe poziţia de nr. 2 de Andy Murray la Miami (turneu unde Federer a absentat), punând în mişcare tot felul de stilouri celebre care au început să dezbată problema.

Citește, în continuarea articolului, o mică dezbatere despre viitorul elvețianului în circuit și despre avantajele și dezavantajele numărului mic de turnee pe care le joacă Roger în 2013.

Vârsta începe să fie un aliat pentru jucătorii de tenis. Cine ar fi