Să trecem rapid peste mica harţă din sânul Partidului Social Democrat provocată de iniţiativa deputatului „verde” cu nuanţe roşii Remus Cernea, de a promova o iniţiativă parlamentară care prevede sistarea finanţării din bani publici a cultelor religioase, inclusiv a Bisericii Ortodoxe Române. Rămânem doar la stadiul de a consemna, şi noi, declaraţia baronului constănţean Radu Mazăre, care i-a recomandat şefului său de partid, Victor Ponta, să se spele pe cap cu „tâmpitul” de ecologist, care s-ar putea alege şi cu picioarele rupte dacă va păşi pe pământ dobrogean înainte de a-şi cere scuze public bisericii.

Trecem, la fel de repede, şi peste şmecheria declaraţiei purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, care, după ce taxează iniţiativa deputatului Remus Cernea drept irealistă, ameninţă, pur şi simplu, cu o iminentă criză Biserică-Stat, care ar putea fi ­ge­nerată de pretenţiile primeia la restituirea integrală a averilor mănăstireşti secularizate, bineînţeles în condiţiile în care un asemenea act normativ ar intra în vigoare.

|n mare, iniţiativa parlamentarului „verde” este una de bun simţ şi se bazează pe o pretenţie absolut logică a oricărui contribuabil conş­tient, aceea ca statul să nu dea destinaţii nelalocul lor banilor pe care îi pretinde şi îi încasează de la cetăţeni. Mai precis, este absurd ca, de exemplu, un creştin greco-catolic să vadă cum banii săi din impozite şi taxe se duc spre biserica ortodoxă din satul său, biserică despre care toată lumea ştie că a fost lăcaş al uniţilor cu Roma, luat cu japca în timpul regimului comunist şi predat ortodocşilor.

Tocmai pentru evitarea acestei situaţii, Remus Cernea apelează la ­mo­delul german al finanţării cultelor, care se bazează pe direcţionarea de către contribuabil unei sume din impozitul datorat statului către cultul căruia îi aparţine. Şi, în România, această posibilitate legală exist