Pentru mine reîntâlnirea cu Clujul este de fiecare dată emoţionantă. Am stat patru ani acolo, mi-am făcut prieteni, am învăţat o mulţime de chestii, am trăit drame şi comedii, am cântat, am scris. Între timp locurile mele preferate au dispărut, ori s-au transformat, majoritatea prietenilor au plecat la Bucureşti sau în străinătate, căutând fericirea, bunăstarea, civilizaţia. Oraşul e bântuit de fantomele amintirilor mele. Someşul le-a spălat, dar n-a putut să le şteargă. Am ajuns în Cluj cu o zi înainte de concert şi am dat un interviu relaxant la Transilvania Live. Mi se întâmplă destul de rar să dau de oameni atât de informaţi.
Casa de cultură a fost renovată complet, i s-a dus patina comunistă pe care o avea acum cinci ani când am trecut pe acolo cu Acoustic Drama Tour-ul. Scaunele au fost înlocuite, pereţii redecoraţi, podeaua a fost îmbrăcată cu un strat nou de parchet. Am făcut soundcheck şi am fugit la Infusion-ul de la Cărtureşti. Taximetristul asculta Enya şi avea pulsul probabil undeva pe la 30. Numa’ bun dacă eşti în întârziere. Seara a fost mirobolantă, cu o Lună Amară foarte în formă, cu un public numeros şi generos. Luiza a fost din nou cu noi (a fost dealtfel singurul concert din turneu la care a putut ajunge), cu rucsacul ei plin de goosebumps. Se pare că nimeni nu poate înţelege unde încape atâta voce. Staţi liniştiţi, nici eu. Afterparty-ul în Jaxx s-a întins încet către orele mici în care oamenii îşi spală oboseala de peste zi cu licori îmbătătoare. A doua zi am plecat spre Târgu-Mureş, oraşul natal al unui prieten de-al meu care cântă la bas. Am aterizat la Infusion în J’ai Bistrot, locul care a găzduit şi after-party-ul. Prezentarea albumului a fost făcută de data asta de către un Döme foarte haios. Teatrul Naţional din Mureş e de excepţie, foarte frumos conceput, ca un soi de amfiteatru. N-am folosit duşul din backstage, dar arăta fun
