Au trecut aproape patru ani de când profesorul Dan Ungureanu publica scrisoarea ”În marginea fostei dezbateri despre învățământul din România”, o analiză la rece, din interior, a sistemul românesc de învățământ universitar. Scrisoarea a fost citită și comentată de mii de români, și încă mai circulă pe reţelele de socializare.
Periodic, cineva o readuce în atenția publicului, în special pentru că este un semnal de alarmă extrem de punctual. L-am invitat pe profesorul Dan Ungureanu, care este cadru didactic la Universitatea din Arad, profesor la Universitatea Timișoara dar și profesor asociat la Montreal Teaching Board, să ne spună ce s-a întâmpat din 2010 până astăzi în învățământul românesc. S-a schimbat ceva? Se mai poate schimba ceva? Concluzia lui este una singură: un raport de autopsie.
Când ați scris scrisoarea “În marginea fostei dezbateri despre învățământul din România“?
În mai 2010. Articolul a fost găzduit de Mihai Iovănel pe blogul revistei Cultura, căreia îi și aparține copyrightul.
A fost o inițiativă personală sau v-a invitat cineva să scrieți pe acest subiect?
A fost o inițiativă personală. Am predat după 2007 câțiva ani în Montreal, Canada, și scrisesem deja un articol (părtinitor, caustic, cu atacuri la persoană, dar care critica, pe baza experienței mele nemijlocite, învățământul axat pe competențe). A fost publicat.
Când ați observat ce se întâmplă în Universitățile din România?
Este impropriu spus că aș fi observat că se întâmplă ceva în Universitățile din România. Între 1993-1995 am fost bursier la Școala Normală Superioară de pe Rue d'Ulm (Dan Nicușor, Marius Lazurca, Adrian Papahagi au studiat și ei acolo; toți trei au părăsit cariera universitară). După 1997 am început să predau la Universitatea din Timișoara. Între 2003-2005 am fost lector de română la Universitatea Paris III Sorbonne No
