Cuvântul abuz este posibil să nu fie considerat un termen decent, subtil, academic. Dar… piața muncii poate fi considerată un mediu decent, profesionist? Cu siguranță răspunsul nu poate fi unul afirmativ sau negativ ci mai degrabă putem vorbi despre un echilibru între cele două alternative - un echilibru nu tocmai sănătos (din punct de vedere financiar, social, uman) pentru angajatori și angajați. De aceea, articolul de astăzi încearcă să aibă ca rezultat conștientizarea necesității unor structurări și clarificări a dezorganizării ușor coruptibile din piața muncii, tocmai pentru a putea aduce o perspectivă concretă despre rezolvarea acesteia.

În câmpul muncii din România există două mari nemulțumiri și în același timp defecte. Prima este legată de comportamentul monoton, puțin competitiv și neprofesionist pe care îl adoptă candidații și unii angajați în relația cu angajatorii și, implicit, în activitățile lor academice (perioada de practică specializată efectuată nu tocmai așa cum ar trebui, sunt evitate din ce în ce mai mult locurile de muncă pe timp de vară, tot mai puțini tineri sunt dispuși să mai vândă o pereche de blugi pentru a face un ban și a-și cizela capacitatea de a relaționa dar, în schimb, preferă să se plângă sau să-și verse amarul într-un club spunând că în ziua de astăzi totul e greu). Ce-a de-a doua nemulțumire se referă la lipsa de profesionalism și respect pe care o arată unii dintre angajatori către candidați și implicit angajați. Din categoria unor astfel de angajatori fac parte destul de mulți „actori”, printre care amintim: Unele agenții de pază și protecție, magazine de retail (supermaketuri, spre exemplu), companii multinaționale, lanțuri de magazine de mobilă, magazine de haine diverse (blugi, cămăși etc.), cafenele, baruri, cluburi, societăți ce tranzacționează diverse valute.

Citeste mai mult pe cariereonline.r