Jocul şi joaca, la oamenii mari, sînt dubioase. Mă refer la a te juca din plăcere pură, purtînd ceva din patosul copilăriei şi îndîrjirea maturităţii. Şi zic dubioase pentru că eu sînt unul dintre acei oameni care au trecut jocul la nivel de pasiune, ca deliciu al vieţii, iar asta este aproape de neînţeles pentru multe din cunoştinţele mele. Pînă la urmă, este o chestiune care ţine de gust personal: la fel cum unora le place fotbalul, politica şi alte hobby-uri, care au şi ele la bază cîteva jocuri la nivel de culise, iar altora, nu. Aşa e şi cu joaca: o simţi sau nu. Pentru oamenii ca mine, împătimiţi de jocuri, baruri de profil au apărut relativ recent, mai precis de vreo doi ani încoace. Adică baruri de boardgame-uri. Clientela lor este alcătuită preponderent din studenţi, pe timp de zi, şi cum se lasă seara peste Bucureşti, apare tinerimea din clasa muncitoare. Tinerime – pentru că rar se întîmplă să treacă pragul clienţi de peste 35-40 de ani. Momentan, sînt patru astfel de baruri consacrate în Capitală: Lente Café, Hobby Café, Ceainăria Tabiet şi Ludic. Piaţa pentru astfel de baruri este destul de tînără şi ofertantă. Ca idee, dacă suni în orice zi a săptămînii, rar reuşeşti să faci rezervare pentru ziua respectivă. Trebuie să suni cu cel puţin o zi înainte, dacă vrei să-ţi potoleşti pofta de joacă.

Lente Café are un spaţiu special pentru joc doar în barul de pe strada Arcului nr. 8. Este o casă mare, veche, la parter funcţionează ca bar şi restaurant, iar mansarda este destinată jocurilor. Aici sînt cinci mese, un pic înghesuite, dar asta creează un fel de cadru intim de complicitate între cei care vin să (se) joace. Oferta propriu-zisă este săracă: vreo 20 de jocuri, iar starea unora dintre ele îţi cam taie din avîntul ludic. Spaţiul de joacă este ca un apendice al barului, o tentativă uşor stîngace de a acoperi şi cererea din ce în ce mai mare a c