Fotoreporterul Mihai Barbu a demisionat ieri de la Romania libera, pentru ca i s-a cerut un lucru pe care nu a vrut sa-l faca, lucru care ar fi insemnat sa-si incalce principiile, cum sustine pe pagina sa de Facebook. Povestea demisiei include o intreaga cariera si arata cam unde a ajuns presa in cei 23 de ani. O puteti lectura in continuare aici sau pe pagina autorului.
“M-am angajat în presă, ca fotoreporter, undeva în 2002, imediat după ce am terminat facultatea. S-a petrecut totul atât de repede încât nici n-am mai avut timp să invâț pentru lucrarea de licență, la prima încercare picând-o, evident. Mă interesa prea puțin, pentru că eram, la vremea aia, mult prea puternic prins în vâltoarea convingerii că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Eram fotograf, la ziarul Gardianul, și cred și acum ca numai norocul a fost cel care mi-a mânat destinul pe calea asta. Visam din școala generală să fiu fotograf, cumpăram în facultate ziare doar ca să le devorez fotografiile. N-am îndrăznit niciodată, în schimb, să visez că într-o bună zi o sa fac și eu asta, cea mai tare nebunie, să fiu plătit să fac ceea ce-mi place. Și uite-mă, trăindu-mi visul. Am muncit atunci cât n-am muncit de-atunci încoace adunat. De dimineață până seara teren, developat, redacție, scanat, publicat. Fotografiam orice mi se cerea, fără prea mari dileme. Eram, cum spuneam, fotograf profesionist, aveam privilegiul ăsta. Eram plătit să fac ce-mi place, și la asta nu mai aveam ce să comentez.
După un an de armată a urmat, căzută din cer, propunerea de a lucra la Evenimentul Zilei. N-ai cum să întelegi ce însemna asta pentru mine, acest neica-nimeni al fotografiei de presă, fotoreporter cu vechime un an, între atâția alți fotografi cu grămezi de ani de experiență în spate. Adică ce însemna să lucrez umăr la umăr cu cei mai șmecheri fotografi pe care ȘTIAM că îi are țara asta, fotografi pe care
