Conform propriului site,

Ministerul Afacerilor Externe are, printre altele, “funcția de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului sau al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său de activitate”. Cum ar veni, MAE este interfața principală cu străinătatea a statului și Guvernului României. Imaginea României dincolo de granițele acesteia, mai ales la nivel instituțional și guvernamental, trece mai întâi prin ochii celor care se lovesc de angajații MAE, numiți, nu se știe de ce, și diplomați.

Reprezentanții Ministerului de Externe pot fi găsiți la adrese fixe, situate, de obicei, în cartierele bune ale orașelor, iară nu în mahalalele inepte și violente. Ambasadele, consulatele și misiunile permanente nu sunt amenajate în apartamente insalubre, închiriate pe doi euro de la constructori de tabere de nomazi sau primite gratuit, cu titlu de locuință socială, de la vreo primărie mai miloasă. Steagul și stema României se regăsesc la fiecare misiune diplomatică din străinătate, pe fiecare mașină de ambasador, pe comunicatele oficiale și pe invitațiile la sindrofii. Diplomații au obligația de serviciu să fie bine îmbrăcați, cunoscători ai etichetei și extrem, dar extrem de politicoși. Uneori nici nu trebuie să fie foarte inteligenți, dacă sunt capabili să păstreze aparențele.

Aliații noștri care au pășit deja în secolul XXI

nu limitează reprezentarea doar la lavabila dată pe gardurile ambasadei, doar la polish-ul aplicat mașinilor scumpe sau doar la costumele impecabile ale diplomaților lor. Unii trimiși ai altor state la București se și chinuie să învețe limba română, deseori aproape de perfecțiune, dar nu despre asta este vorba aici, ci despre modul în care arată reprezentarea României în mediul online.

Asemeni corporațiilor care țin la brand-ul lor, țările se preocupă de modul în care arată com