Cineva îmi trimite o poză înfăţişându-i pe Victor Ponta şi Crin Antonescu, înconjuraţi de o imensă mulţime fericită şi încrezătoare. Cei doi politicieni par şi ei fericiţi de parcă tocmai atunci ar fi aflat că nevestele, aflate în maternitate, le-ar fi născut câte un băiat dolofan şi sănătos. Sub poză e postat un citat din Victor  Ponta care spune că întreaga construcţie USL se bazează pe prietenia de neclătinat dintre el şi Crin. Asta-i temelia! Păi temelia s-a cam dus pe Apa Sâmbetei de când, printr-un evident gest de curvie politică, Victoraş s-a aciuat la pieptul costeliv al suspendatului din Deal. Alte poze înfăţişează mulţimi cu pancarte. Chipuri îndârjite. Mesajele sunt şi ele cât se poate de tăioase: “Ieşi afară/ Javră ordinară!”, “Băsescu şi clica lui/ Să se ducă dracului!” şi, la tot pasul, “Jos Băsescu!” O declaraţie recentă a lui Ponta, ajuns premier, pe spinarea acelor mulţimi îndârjite şi încrezătoare şi sprijinit de “prietenia de neclătinat cu Crin” zice că “Jos Băsescu!” a fost un slogan de campanie, politica nu se face cu lozinci, ci cu proiecte. Da, dar primul proiect USL, de la care să înceapă construcţia şi reconstrucţia unei democraţii compromise, a fost chiar cel legat de dărâmarea lui Băsescu, spulberarea regimului său considerat mafiot, pedepsirea vinovaţilor şi recuperarea demnităţii fiindcă cel mai mare rău făcut de arendaşul din Deal a fost insultarea, tratarea cu dispreţ a poporului român. Cum rămâne cu toate aceste nădejdi dacă “Jos Băsescu!” a ajuns o biată strigătură în Piaţa Universităţii, declasată şi ea probabil la un fel de piaţă de zarzavat?

Eu nu cred că politică e curvă. Formula, veche de când lumea, e nedreaptă. Curve sunt politicienii. Pentru mine, trădarea lui Ponta rămâne inexplicabilă şi dureroasă, cu toate că un anume instinct îmi spunea că acesta este omul. Trădarea “prietenului” său Antonescu? E şi ea o trădare