În această săptămână, în cadrul întâlnirilor duhovniceşti organizate de Asociaţia „Logos” din Deva, marţi seară a avut loc conferinţa cu tema „Locul mireanului în Biserică” susţinută de preotul hunedorean Radu Trifon.

Este cea de-a doua întâlnire din această serie care insistă asupra acestei teme sensibile a rolului pe care îl avem noi, mirenii, oamenii obişnuiţi, în biserică. Intervenţia anterioară a aparţinut teologului Vasile Manea, care a insistat asupra înţelegerii existenţei unei „biserici a Duhului Sfânt”, o biserică în care fundamental este harul pe care Dumnezeu, în marea Sa bunătate îl dă cu prisosinţă nu numai clerului, ci şi credincioşilor, fără de care nicio Liturghie nu ar fi posibilă.

Părintele Radu Trifon - un personaj mai special, care a excelat în inginerie înainte de a-şi găsi vocaţia de preot, un reprezentant al bisericii care nu are emoţii atunci când se află între cei mai tineri dintre noi - a ţinut să „descărneze” discursul înspre o idee pe cât de simplă pe atât de generoasă, aceea a mireanului care este egal preotului în biserică şi a cărui contribuţie este fundamentală în însăşi existenţa bisericii.

Cu o smerenie încântătoare, dacă putem folosi aşa asociere de cuvinte, părintele Radu Trifon a spus că sunt câteva repere ale participării noastre la întruparea bisericii pe care Cartea Sfântă ni le oferă explicit: „A fi seminţie aleasă înseamnă, de fapt, a nu refuza chemarea lui Dumnezeu, care se adresează tuturor. Dar alegerea, până la urmă, o facem noi: să răspundem chemării lui Dumnezeu sau să nu răspundem. Nu-i puţin lucru să fii creştin. Neamul sfânt este neamul creştinesc. Indiferent că este grec, rus, american, indian sau orice altă naţiune. Un om care îl urmează pe Hristos şi se mărturiseşte pe el însuşi creştin, aparţine acestui neam sfânt, creştin. În asta constă, dacă vreţi, naţionalismul pe care îl putem practi