Se spune deseori că societatea modernă este o societate a informaţiei, iar economiile cele mai avansate şi productive, oferind cel mai înalt nivel de bunăstare şi securitate cetăţenilor lor sunt cele bazate pe cunoaştere. În realitate, însă, aş dori să conving cititorii că nu doar societatea românească ci chiar şi ţările mai dezvoltate, nu sunt decât la începutul unui proces de deschidere reală către cunoaştere, inovare, şi accesul universal la informaţie.

Expoziţia „The Human Body” a fost un test important al gradului de deschidere către această nouă realitate a societăţii moderne, şi din păcate controversa care a înconjurat-o, chiar şi în ţările unde nu a fost prezentată, arată că o mare parte din societăţile noastre sunt tributare încă unei mentalităţi primitive şi dogmatice, şi într-o închistare intelectuală devenită azi complet perimată. Ba mai mult, chiar realizatorii expoziţiei, înţelegând cu siguranţă barierele socio-psihologice retrograde cu care se va confrunta creaţia lor, s-au auto-cenzurat într-o mare măsură, pentru a contribui totuşi, gradual şi încet, dar sigur, la o deschidere treptată a mentalităţilor. Cu alte cuvinte, privind cu obiectivitate şi detaşare de orice preconcepţii arhaice, expoziţia este deja perimată, din punctul de vedere al valorii pedagogice, precum şi al forţei de a influenţa în bine mentalităţile tinerelor generaţii, către care a fost în mod evident orientată.

Pentru a explica, să privim peisajul informatic al vieţii moderne. În deceniile de după al doilea război mondial, există trei tendinţe fundamentale ale ştiinţei, economiei şi societăţii în general: acestea au devenit mai dinamice, mai interactive, şi mai inter- şi multi- disciplinare.

Această tendinţă se manifestă la nivel ştiinţific prin evoluţia conceptelor, tehnicilor şi instrumentelor de la cele statice, precum echilibrul termodinamic, clasificarea par