Am trăit să o văd şi p-asta. Secular-umanişti din România se îngrijorează de finanţarea Bisericii. În fapt, este o scenetă tragi-comică, ce se joacă de ceva vreme în spaţiul mediatic românesc: sterilizarea ecologică a valorilor religioase din spaţiul public. Iar acum se trece la un nou nivel. Parlamentar.
Vă mai aduceţi aminte? Icoanele şi ora de religie din şcoli, finanţarea Bisericii, aşa-zisa intoleranţă a BOR la nou şi, în general, prezenţa religiei în zona publică. Acestea sunt câteva subiecte care, de ani de zile, străbat mass-media românească, toate generate din aripa plăpândă şi verde a secular-umaniştilor. Deşi declarativ, ei sunt susţinătorii dezvoltării armonioase şi ecologice a omului, realitatea este alta. Singura ţintă şi singurul scop în viaţă al acestora este o ecologie bizară: să sterilizeze spaţiul public românesc de valorile religioase. Pentru asta au început cu bisericile din parcuri. Ei n-au atâtea probleme de mediu câte au cu divinitatea şi, prin urmare, ţinta sunt cultele: ele trebuie să dispară din zona publică, să devină o chestiune privată.
Ideea nu este nouă. Ea vine de peste Ocean, din America, ţara diversităţii şi diversiunilor religioase. Ideea face casă bună cu iluminismul secular-umanist al Revoluţiei Franceze, când omul a vrut să devină autonom faţă de divinitate, să trăiască după bunul plac. Numai că, atunci când aceste chestiuni se întâmplă în numele democraţiei, mă cam ia cu frig. Unde vom ajunge, când libertinajul va transforma libertatea în robie?
Recent, domnul parlamentar Remus Cernea a intrat pe scena mediatică din nou, cu o nouă pălărie, pusă la aceeaşi…idee. Finanţarea cultelor de la buget. Aceasta deoarece o mai făcuse prin februarie, dar nu l-a luat nimeni în seamă. Probabil nu era pălăria suficient de atrăgătoare. Numai că, de data asta, show-ul domniei sale cu pălăria nouă a fost tragi-comic. Iată de ce