Teroarea comunistă a putut fi depăşită doar de ideile bizare pe care regimul de sub dictatura lui Nicolae Ceauşescu a a putut să le nască. Probabil una dintre cele mai controversate legi din istoria ţării, decretul numărul 770 din 1966 stabilea că numai în situaţii excepţionale femeile puteau avorta, dar şi că măsurile contraceptive să nu mai existe pe teritoriul ţării.

Mai scandalos decât urmările dezastruoase prin care peste 10.000 de femei au murit a fost faptul că legea s-a dovedit a fi chiar ineficientă.

La 1 octombrie 1966 se lua decizia care avea să schimbe cursul firesc al vieţii din România. Cu toate astea însă, decretul nu a fost o particularitate specifică statului român.

Pe 2 august 1966, la Neptun, s-a ţinut şedinţa Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român care avea pe ordinea de zi dezbaterea unui studiu demografic redactat de o comisie condusă de Voinea Marinescu, ministrul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale.

Unul dintre cei care au subliniat importanţa schimbării legii avorturilor a fost Alexandru Drăghici, membru al Comitetului Executiv al CC al PCR, care a atacat dur. „Tot studiul acesta“, zicea el, „e o însăilare a experienţei auzite din diferite ţări, există în el multă demagogie şi se propune să se dea fel de fel de prime ca şi cum statul ar trebui să cumpere aceşti copii. Fiecare dintre noi suntem fii de muncitori sau ţărani, de oameni sărmani şi ştim cum am crescut. Nu ştiu de ce alergăm în altă parte să căutăm experienţă. Trebuie să terminăm odată cu decretul acesta păcătos (Decretul din 1957 de liberalizare a avorturilor, n.r.) care nu face decât să încurajeze libertinajul, iar familia să fie familie. De asemenea, trebuie să luăm măsuri să oprim divorţurile“.

Avortul cu andreaua

Odată intrat în vigoare decretul, s-a declanşat tragedia. Mii de