Noua mea carte ,,Istoria Antisemitismului din Romania. Pogromurile din Dorohoi, Bucuresti si Iasi” (Bucuresti, 2013) are o prefata de profesorul Lucian Boia, unul din cei mai importanti, sigur cel mai citit istoric roman contemporan. (Ii multumesc profesorului inca o data, si pe aceasta cale). Ideea cartii s-a cristalizat in timp ce pregateam volumul ,,Jurnal II. Jurnal indirect” de Mihail Sebastian. Am fost surprins sa descopar ca in 1934, sapte ani inainte de izbucnirea evenimentelor sangeroase de la Iasi, scriitorul Mihail Sebastian a avut premonitia unui pogrom generalizat care ii ameninta nu numai propria-i viata. Amenintarea plana asupra intregii evreimi romane. Premonitia aceasta ingrozitoare venea din directia unui profesor crestin adorat de Sebastian si care ii era prieten: celebrul Nae Ionescu! Povestea e cunoscuta. Mihail Sebastian lucra la „Cuvantul“, gazeta al carui proprietar si prim-editorialist era Nae Ionescu. Sebastian i-a solicitat acestuia sa scrie o prefata la romanul sau aflat sub tipar: „De doua mii de ani“, un tablou impresionant al vietii evreiesti in anii interbelici.

Cand a citit aceasta prefata, in manuscris, Sebastian a inghetat. A fugit cu ea la bunul sau prieten Mircea Eliade si i-a dat-o s-o citeasca. In „Memoriile“ sale, Mircea Eliade isi aminteste ca „palid, aproape desfigurat, Sebastian i-a spus: «E o condamnare la moarte.»“. Nu era nici o indoiala, textul „directorului lor de constiinta“, cum il considerau Mircea Eliade si Mihail Sebastian pe Nae Ionescu, era o justificare istorica si teologica a antisemitismului, o profetie a masacrelor. „Crestini si evrei, decidea Nae Ionescu, doua corpuri straine unul altuia care nu pot fuziona intr-o sinteza, intre care nu poate exista pace decat… prin disparitia unuia din ele.“ In finalul prefetei, Nae Ionescu, profesorul care nu peste mult timp adera la Miscarea Legionara, il avert