Continentul nostru traversează o criză care, înainte de toate, este una a europenilor ce nu se mai recunosc în acest vast proiect numit Europa, un proiect care - în opinia mea - reprezintă cea mai bună garanţie pentru a înfrunta criza.

Într-adevăr, lipsa de dialog dintre Europa şi cetăţenii săi a devenit evidentă. Instituţiile de la Bruxelles s-au îndepărtat treptat de raţiunea lor de a fi, adică de societatea civilă. Deşi teme precum „Etichetarea referitoare la eficienţa energetică a echipamentelor de birou” sau „Elementele catalizatoare ale serviciilor europene de informare şi de planificare a călătoriilor multimodale” răspund unor preocupări legitime, ele nu sunt prioritare pentru concetăţenii noştri! Ce trebuie să facem cu şomajul în rândul tinerilor? Cât de durabile le sunt locurile de muncă în Europa? Cum va arăta mâine accesul la asistenţă medicală? Cine ne va plăti pensiile? Copiii noştri vor mai găsi de muncă? Cum ar spune Camus, acestea sunt adevăratele întrebări ce trebuie puse!

Or, Uniunea Europeană ar putea juca un rol fundamental pentru ieşirea din criză. Ar fi greşit însă să se creadă că doar perechea Merkel - Hollande poate găsi o soluţie. Nu-şi mai găsesc locul nici strategiile individuale, nici soluţiile tehnocrate aplicate fără sprijin popular.

Din acest punct de vedere, de aproape 60 de ani există la Bruxelles o instituţie numită Comitetul Economic şi Social European, a cărei voce se face rar auzită public. Din păcate, deşi ea este formată din personalităţi de bun simţ, cu o mare experienţă si un inalt nicel profesional - întreprinzători, sindicalişti şi reprezentanţi ai mediilor asociative ce se bucură efectiv de încrederea populaţiei şi sunt cu adevărat reprezentativi în ţările lor.

Prea timidă şi prea discretă, această instituţie are însă un mare atu: poate să-i apropie pe cetăţeni de Bruxelles! Concentrându-şi atenţia a