Scris de Corina Hutan - Jovial, cu un spirit ludic extrem de dezvoltat, sociabil și fără aere de vedetă. Așa poate fi descris Mircea Baniciu care, în urmă cu câteva zile, a fost prezent la Arad pentru a susține un concert. Despre începuturile sale în muzică, perioada Phoenix, studenție şi multe altele am vorbit cu artistul într-un interviu pe care îl puteți citi în rândurile de mai jos.

Când ați făcut primii pași în muzică?

Am început să cânt de când eram mic. Mama îmi spunea ca eram un puști talentat. Unde locuiam era o vecină în vârstă care a spus: „Băiatul ăsta ar și trebui să învețe să cânte că are talent…” și așa am ajuns să fac ore de pian apoi, în școală am început să cânt la chitară…

Dar ați mers la Facultatea de Arhitectură…

Până la urmă, nebăgând în seamă că lucrurile merg atât de bine din punct de vedere muzical am început, într-adevăr, să fac altceva. M-am apucat de arhitectură și mi-a plăcut pentru cei de la arhitectură aveau un festival rock.

Și cum de… muzică?

Arhitecții erau foarte aproape de ce îmi doream eu dar, în momentul în care solistul trupei Phoenix a plecat din țară, eu, cântând în continuare ca hobby, am ajuns în trupă, din întâmplare. Nici nu mi-am imaginat vreodată ca așa ceva mi s-ar putea întâmpla mie. Și dintr-un om pregătit pentru arhitectură uită-te și tu ce am ajuns…

Ce ați ajuns?

Am ajuns un băiat care are succes pe plan muzical și care trăiește din asta si chiar se simte foarte bine din punctul ăsta de vedere.

Că tot aminteați de momentul în care ați intrat în Phoenix… Povestiți-mi puțin despre acea perioadă…

A fost o perioadă de care aproape nici nu îmi mai amintesc, destul de scurtă, din ’71 până în ’77 când au plecat băieții, aproximativ șase ani de zile. A fost, de fapt, școala mea, primii pași pe scenă, primii pași în muzica adevărată, într-un studio