În Europa contemporană, zdruncinată de criza economică şi deci marcată de replieri pe valorile şi interesele naţionale, unele voci vând federalismul ca pe unica salvare a unităţii. Dar ce federalism poate aplica UE, care spre deosebire de SUA, nu se află pe teren virgin, ci dimpotrivă, stă aşezată pe secole de istorie?
Corespondenta RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan
UE este compusă astăzi, la nivelul percepţiei politice, din statele care au fondat-o şi cu care s-a extins apoi şi mai puţin din popoarele care locuiesc în aceste state. De aceea, mulţi contestă ideea sau existenţa însăşi a unui "popor european", fapt care a contribuit la eşecul "Constituţiei Europene" în 2005.
Construcţia Europei federale va trebui să treacă însă prin depăşirea noţiunii şi percepţiei de "stat-naţiune", adică de stat suveran şi unitar, unde puterea este centralizată.
O parte şi mai importantă din suveranitatea statală va trebui transferată spre instituţiile UE, astfel încât acestea să poată gestiona lucruri la care se pricep acum mai bine: iată o posibilă aplicare a federalismului…
Statul-naţiune nu este un scop în sine, se spune, ci un mod de organizare a societăţii. Dacă el este depăşit, se mai spune, atunci trebuie înlocuit. Prea mic pentru mondializare şi prea mare pentru problemele locale, statul-naţiune este într-adevăr depăşit, spun unii adepţi ai federalismului.
Să lăsăm UE ca entitate politică şi parţial ca entitate economică să se ocupe de problemele mari ale lumii şi tot UE, prin serviciiile sale competente la nivel inferior, să se ocupe de problemele regionale, locale şi sectoriale. Federalismul poate fi cimentul care va asigura unitatea construcţiei europene.
Fără un mare pas spre federalism, UE se va destrăma, spun doi mari politicieni europeni, Guy Verhofstadt şi Daniel Cohn-Bendit. În cartea lor "Debout L'Europe" ("Deşteap
