Dacă aş redeveni tânăr şi m-aş gândi să cutreier Europa, primul oraş în care m-aş opri ar fi Roma. O bună înţelegere a ceea ce s-a petrecut şi se petrece cu noi cred că trebuie să-şi aibă startul în capitala de astăzi a Italiei. Acolo este Oraşul, acolo este fundamentul lumii în care trăim, al civilizaţiei şi al culturii acestui continent. Însă o călătorie la Roma nu vine niciodată prea târziu. Nicicând nu e tardivă. Indiferent de vârsta pe care o ai, de “bagajul” pe care-l posezi, contactul cu urbea – care are mai bine de două milenii de viaţă – este electrizant, cred, pentru fiecare. Iar când fiecare este artist şi are şansa de a sta mai mult timp în Roma, de a o vedea pe îndelete, de a intra în rezonanţă cu oamenii ei, cu pieţele, clădirile, zonele verzi, ruinele, cu forfota zilnică de pe străzi şi bulevarde, atunci efectele sunt dintre cele mai faste.

Pictorul timişorean Sorin Scurtulescu şi-a creat şansa de a fi locuitor al Cetăţii Eterne aproape doi ani, ca bursier al Accademiei di Romania. Curios vizual şi intelectual, cu o excelentă cunoaştere a desenului şi a culorii, având în palmaresul personal expoziţii, exerciţii culturale de o foarte bună calitate (pe cont propriu ori în gruparea Noima) şi un mentor – Constantin Flondor – care l-a învăţat să privească nu doar epiderma lucrurilor, ci şi carnea lor, Sorin a purces într-o lungă şi memorabilă călătorie, în care a căutat să afle şi să înţeleagă atât tainele oraşului, cât şi pe cele proprii. Rezultatul acestui demers este expoziţia “Roma, corp urban”, pe care Muzeul de Artă din Timişoara o găzduieşte pe simezele sale până în 14 aprilie.

Sorin Scurtulescu a ieşit în Roma cu şevaletul, l-a “înfipt” acolo unde i-a şoptit inspiraţia şi a transcris, în direct, pe pânze şi pe hârtie, aventura sa urbană . Poate că de asta lucrările-i par a fi spontane, au prospeţime şi o puternică vibraţie; nu doar de