Imediat se incheie anul de la demiterea lui MRU, dar nalucile care bantuie coridoarele partidelor aflate la putere n-au nicio legatura in continuare cu laureatii Nobel pentru economie.
Nu exista ramasitele unor teorii despre piata sau lansarea unor strategii care sa aduca venituri la buget, nici muguri de ganduri despre cresterea nivelului de trai.
In continuare, tot ce face Guvernul Ponta este sa explice cum astupa gaurile din chilotii Romaniei, produse - cum altcumva? - de ministrii lui Boc, in frunte cu acesta, in tentativa unei fecundari intre munca, inspiratie si buna-credinta - un menage a trois voios, dar fara legatura cu Dambovita.
Daca s-ar afla in acelasi platou de televiziune, Emil Boc si Victor Ponta, in ciuda coabitarii care se va transforma curand in substantiv propriu, doar are viata, si-ar cara la reprosuri cu nadejde. Dar evita, cu toate ca public, daca i-ar intreba cineva, ar da vina pe lipsa vointei celuilalt.
Dupa un sfert de ceas de grea mostenire (Boc de la Tariceanu, Ponta de la MRU via Boc), moderatorul ar putea sa plece linistit, caci niciunul nu ar scapa ocazia sa vorbeasca peste celalalt, ca sa fie primul care plesneste.
Numai ca nu vom avea niciodata ocazia sa-i vedem incaierati pentru simplul motiv ca nu exista niciun realizator TV care sa aiba curajul sa munceasca vreo doua zile, pentru a se documenta, ca pe urma sa invite taberele, reprezentate la varf, sa-si masoare argumentele: de la cota unica la relaxarea fiscalizarii muncii, de la lupta impotriva contrabandei la relansarea investitiilor, de la combaterea somajului la perspectivele legate de curs, de la absorbtia banilor europeni pana la regionalizare si cresterea capacitatii administrative, de la subventii pana la planuri pentru readucerea mancarii romanesti pe rafturi.
Numai ca, dupa mintea vectorilor urlatori
