Un raport exploziv al Curţii de Conturi a României privind “Situaţia patrimonială a fondului forestier din România în perioada 1990-2012” arată dezastrul uriaş în care au ajuns pădurile ţării, supuse unui jaf “strategic”, la care şi-au adus contribuţia guvernele postdecembriste, aleşi locali - primari, consilieri, judecători de la diverse instanţe din ţară, alături de solicitanţi - politicieni, aventurieri, samsari, înalte feţe bisericeşti dedate la lăcomie drăcească etc.

Ne le ajunge Pădurea!

După douăzeci de ani de aplicare a legilor de fond funciar privind terenurile cu vegetaţie forestieră, reconstituirea drepturilor de proprietate arată că dintr-un total de 6.486.000 hectare de fond forestier existent în 1948 (din care 1.879.000 hectare erau proprietatea publică a statului), în perioada 1991-2010 a fost solicitată pentru a fi reconstituită suprafaţa de 4.924.000 hectare, suprafaţa de 3.295.000 hectare fiind validată prin proceduri administrative sau în urma hotărârilor judecătoreşti şi suprafaţa de 3.060.000 hectare fiind pusă în posesie de comisiile locale. A mai rămas nepusă în posesie şi nepredată de către Romsilva suprafaţa de 235.000 hectare.

Solicitările de fond forestier formulate de către persoanele fizice depăşesc cu 390.000 de hectare suprafaţa de pădure deţinută la nivelul anului 1948 iar dacă se iau în considerare pe lângă persoanele fizice şi formele asociative, depăşirea este de 575.000 hectare. Judecând după mărimea acestor solicitări, ar însemna că statul nu va mai rămâne nici cu suprafaţa de pădure deţinută în proprietate în anul 1948, cu toate că, presupunând că reconstituirea s-ar face în condiţiile legii, această proprietate ar trebui să fie cu mult mai mare cel puţin din următoarele motive:legea limita categoriile de persoane îndreptăţite la reconstituire;reconstiturea dreptului de proprietate persoanelor îndreptăţite se