Recentele convulsii paranoide şi pusee de orgolii din interiorul USL, cu reverberaţii în ansamblul generic al spectrului politic, induc impresia că România a intrat în faza bellum omnium contra omnes, a unui război al tuturor contra tuturor, din care aproape nimeni nu mai înţelege nimic, cine cu cine mai este aliat, cine mai este în opoziţie şi mai ales cu cine, în condiţiile în care tot acest debriefing încins se derulează în simultaneitate pe sticla mai multor televiziuni, care pot fi considerate oricum, numai obiective nu.

Ponta este deja suspectabil de către PNL şi prezidenţiabilul Crin Antonescu, de a fi făcut un soi de blat tacit cu preşedintele Băsescu, mai extins decât cel referitor la povestea nominalizării procurorilor, probabil şi pe subiecte legate de termenii de amendare a Constituţiei; de partea cealaltă, pragmaticii din PSD susţin că, în pofida confortabilei majorităţi din Parlament, componenţa actuală a Curţii Constituţionale poate bloca orice act legislativ, prin veto-ul judecătorilor calificaţi a fi „oamenii lui Băsescu“, realitate care obligă la reevaluarea unui oarecare status quo diplomatic, tradus mai neacademic prin necesitatea de a te face frate până şi cu dracul până va fi trecută puntea!

De partea cealaltă, Opoziţia continuă bâjbâiala în purgatoriul redefinirii identitare; după ce preşedintele, tot preşedintele, a anunţat oficial că şi-a luat mâna, cu tot cu flacăra violet, de pe soarta PDL, noul preşedinte portocaliu reales, acelaşi Vasile Blaga, a înţeles că divorţul este definitiv, drept pentru care a răspuns la fel de sec, desemnând drept purtător de cuvânt al partidului pe unul din cei mai ireconciliabili adversari ai locatarului de la Cotroceni, Adriana Săftoiu, altfel om serios, cu serioasă vocaţie traseistă. Drept pentru care continuă valul de plecări din PDL a celor care nu se mai regăsesc în această arie politică, f