Foarte discret cu apariţiile în mass-media, îndrăgitul compozitor şi interpret Marius Ţeicu a decis, după multă vreme, să rupă tăcerea acordând un interviu în exclusivitate ziarului "ring".

Domnule Marius Ţeicu, sunteţi născut într-o zi foarte importantă din istoria omenirii.

Aşa este, sunt născut pe 9 mai 1945, de Ziua Victoriei. Era prima zi de pace, se anunţase terminarea războiului şi tatăl meu defila cu oamenii pe stradă, bucuroşi că se terminase războiul. M-au scos afară pe geam ca să mă arate mulţimii. Acela a fost primul meu public.

La Timişoara aţi urmat şcoala.

Eu m-am născut la Reşiţa. Când aveam doi ani, ne-am mutat la Timişoara. Deci am făcut liceul de muzică acolo, în 1963 am terminat. Am venit la Bucureşti, am dat admitere la Conservator, am intrat şi l-am terminat în 1968.

După aceea, în paralel cu activitatea dvs. muzicală, aţi fost şi profesor.

După terminarea Conservatorului am fost profesor la Şcoala Populară de Artă. Am fost profesor corepetitor la clasa regretatei profesoare Florica Orăscu. Acolo am avut marea şansă de a avea elevi foarte talentaţi cum au fost Angela Similea, Olimpia Panciu, Mirabela Dauer, Mihai Constantinescu, Ioan Luchian Mihalea… Drept dovadă că au fost talentaţi stă faptul că s-au şi lansat şi au devenit vedete.

"La o anumită vârstă cam scârţâie corpul din toate mădularele"

Cum erau aceşti oameni ca elevi?

Eu şi Mihai Constantinescu eram de aceeaşi vârstă. Faţă de Olimpia eram mai mare cu opt ani, Angela Similea cred că era cu un an mai mică decât mine, deci eram tineri toţi. Şi eu, în 1968, aveam 23 de ani, aşa că eram tineri toţi.

Dar eraţi dom’ profesor! Vă respectau?

Da, eram dom’ profesor! Mă respectau, chiar dacă eram cu unii la pertu. Cu Olimpia şi cu Mihai eram per tu pentru