Aproximativ 11 % din populaţia României suferă de deficienţe de auz şi ar avea nevoie de aparate auditive. Este vorba de câteva milioane de bărbaţi şi femei.

Ȋn ultimii ani, numărul celor care necesită aparate auditive a crescut în mod dramatic şi, deşi în prezent există o mai mare conştientizare a subiectului, numărul de utilizatori de aparate auditive este în continuare mult mai scăzut decât cel al pacienţilor cu tulburări de auz. De ce există acest fenomen? De ce o populaţie largă de oameni care nu aud bine nu achiziţionează un aparat auditiv? Când este momentul potrivit pentru ca o persoană cu deficienţe de auz să primească ajutor şi să audă mai bine?

Statistica arată un lucru uimitor: în ţările dezvoltate din Europa, o persoană din cinci suferă de probleme de auz într-un grad mai mare sau mai mic.

Dacă vom compara atitudinea oamenilor faţă de problemele de vedere sau de purtatul ochelarilor şi atitudinea lor faţă de problemele de auz, vom observa că, în vreme ce miopia şi purtatul ochelarilor sunt considerate probleme uşoare care nu au nimic de-a face cu ruşinea sau sentimentul de inferioritate, există încă mii de oameni care nu poartă aparate auditive deoarece se simt ruşinaţi, chiar dacă acest lucru le-ar îmbunătăţi considerabil viaţa.

„Este trist să vedem că ochelarii au devenit un produs la modă, dorit de toată lumea, iar, pe de altă parte, purtătorii de aparate auditive se consideră a fi numai bătrânii sau persoanele cu dizabilităţi”, a menţionat Ramona Milstin, Acustician specialist in aparate auditive şi director general Audionova.

„Există oameni cărora le este ruşine, dar există şi aceia al caror auz a scăzut dar care ori nu îşi dau seama ori ignoră simptomele problemei datorită unor prejudecăţi greşite. Oamenii vin la mine şi îmi spun că de multă vreme radioul lor este stricat pentru că nu mai merge la fel de tare,