Comunitatea evreiască din Sibiu, care avea la un moment dat aproape 2.000 de membri, mai numără acum doar 45 de persoane, în tot judeţul, toţi oameni vârstnici. Sinagoga de pe strada Constituţiei a rămas în picioare, însă nu se mai oficiază aici servicii religioase, iar din cele două cimitire evreieşti din oraş doar în cel de lângă cimitirul municipal se mai fac înmormântări.

Primul document care menţionează numele unui evreu căruia i se aprobă să se stabilească în Sibiu datează din 1845, iar la primul recensământ organizat de către monarhie, în 1870, populaţia evreiască din Sibiu însuma 168 de persoane, 0,88 la sută din populaţia totală. 10 ani mai târziu, numărul creşte la 310.

În anul 1870 evreii din Sibiu încep să se organizeze într-o comunitate, iar şase ani mai târziu se cumpără primul imobil pentru locuinţele slujbaşilor, se inaugurează baia rituală şi se înfiinţează prima casă de rugăciuni în curtea unui imobil de pe actuala stradă 9 Mai. Primul rabin ales este Armin Horovitz, instalat în 1888 şi care oficiază din 1899 în Sinagoga inaugurată în acelaşi an.

La sfârşitul secolului comunitatea număra 923 de persoane care au la dispoziţie o şcoală confesională evreiască, cursuri de învăţare a Torei şi o societate pentru funerarii. Numărul evreilor creşte ajungând în 1945 la 1708, ceea ce reprezenta 2,46 la sută din populaţia oraşului.

Doar 45 de evrei mai trăiesc în tot judeţul

Spre sfârşitul deceniului 4 al secolului trecut, odată cu începerea procesului de excludere a evreilor din societate, şi evreii din Sibiu resimt din plin umilinţele legislaţiei antirasiale. „În Sibiu nu a fost deportate, dar a fost muncă forţată. Au luat casele, toate bunurile, le-au dat câte o cameră, bărbaţii tineri au fost trimişi să muncească la Canal iar bătrânii au fost puşi la măturat străzi”, povesteşte Ileana Petres (82 de