Dacă eşti agronom şi ai o firmă profitabilă cu cel puţin doi-trei ani de activitate în agricultură şi dacă eşti dispus să aduci cash şi garanţii care să depăşească valoarea împrumutului, ai ceva şanse să iei un credit bancar
Ca ciupercile după ploaie. Astfel poate fi definită, în câteva cuvinte, frecvenţa cu care au apărut în ultimii doi ani creditele destinate fermierilor. Ca şi ciupercile însă, aceste credite par a fi destinate doar unei categorii restrânse de „culegători“ specialişti. La prima vedere, ai putea crede că unele bănci au de gând să se transforme integral în societăţi de finanţare a agriculturii, aşa de bine sună reclamele şi atât de multe sunt produsele dedicate pe care le includ în portofolii. Şi de ce nu ar fi aşa, îţi spui în gând, dacă România are la dispoziţie, până în 2020, fonduri de peste 19 miliarde de euro destinate exclusiv sectorului agricol.
Cum respectivele finanţări presupun, de cele mai multe ori, şi un aport propriu de capital, rolul băncilor este, teoretic, important. Vorbim de cel puţin 7-8 miliarde de euro care ar trebui să vină de la agricultori sub formă de cofinanţare. Suma totală care ar fi necesară pe post de cofinanţare nu este cunoscută. După cum ne-au informat reprezentanţii Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), prima şi singura analiză în acest sens a fost realizată la nivelul anului 2002, iar datele nu mai sunt, evident, de actualitate. În ceea ce priveşte semnalele pe care le primesc de la fermierii care încearcă să acceseze finanţări de la bănci, cei de la APDRP sunt rezervaţi.
„Au existat şi situaţii când au fost probleme cu banca. Sunt fermieri care s-au plâns de anumite bănci sau chiar de anumite sucursale sau agenţii, în particular“, spun cei de la Agenţie. În practică, sub poleiala pliantelor de prezentare se ascund furcile caudine ale procedurilor de acordare a cred
