Astãzi se împlinesc trei ani de când George Vasilievici nu mai este. Poetul teribilist, „pe contrasens, cu viteza visatã”, bãrbatul înalt în ochii cãruia aveai uneori senzaţia cã danseazã licuricii s-a sinucis la doar 31 de ani. Poet, prozator, consilier editorial, redactor şi redactor-şef al defunctei reviste culturale „Tomis”, George Vasilievici era membru al Cenaclului de Marţi din Constanţa şi al Asociaţiei Arte/Litere ASALT. Publica mai ales în mediul literar online (Hyperliteratura, Hotel Chiustenge, Club literar) şi a debutat cu poemul „Emilia se povesteşte”. A semnat volumele „O camerã cu douã camere”, „Gabi 78”, „Featuring”, „Cernealã” şi „Yo-yo”. În iarna lui 2012 lansa, în tiraj limitat, romanul „Viseptol”, din care au fost publicate, pe internet, mai multe fragmente. E de prisos sã spunem şi acum cã moartea lui George Vasilievici a întristat firavul mediu cultural constãnţean. Dar nu e de prisos sã spunem cã fãrã el acesta este, cu siguranţã, mai modest. În „Lupta cu mine”, George Vasilievici scria: „mã lupt cu mine pentru mine./ în timp ce mã câştig mã pierd./ trãiesc datoritã faptului cã m-am ucis/ şi mã iubesc urându/mã”. În fiecare an, o parte dintre prietenii poetului se reunesc pentru a-şi aduce aminte de George, „copilul din flori” a cãrui inimã „este acum offline”. Astãzi se împlinesc trei ani de când George Vasilievici nu mai este. Poetul teribilist, „pe contrasens, cu viteza visatã”, bãrbatul înalt în ochii cãruia aveai uneori senzaţia cã danseazã licuricii s-a sinucis la doar 31 de ani. Poet, prozator, consilier editorial, redactor şi redactor-şef al defunctei reviste culturale „Tomis”, George Vasilievici era membru al Cenaclului de Marţi din Constanţa şi al Asociaţiei Arte/Litere ASALT. Publica mai ales în mediul literar online (Hyperliteratura, Hotel Chiustenge, Club literar) şi a debutat cu poemul „Emilia se povesteşte”. A semnat volumele „O