Pe domnul Crin Antonescu îl încearcă sentimente atât de puternice, încât nu le mai poate ţine doar pentru sine şi le împărtăşeşte publicului. Se simte, de exemplu, „profund jignit”, când îl vede pe Traian Băsescu cum, bucuros şi sigur pe sine, „îşi bate joc” de Victor Ponta, susţinând că acesta s-ar fi convins singur s-o nominalizeze pe Codruţa Kovesi la DNA. „Aceste lucruri îmi lezează orgoliul meu, dar şi a milioane de români”, răbufneşte liderul liberal, pe bună dreptate, şeful statului luându-ne de proşti, pe toţi, în această chestiune. Se petrec însă, în viaţa politică, şi alte evenimente, revoltătoare pentru milioanele de cetăţeni la care se referă dl Antonescu. Cum domnia sa tace mâlc de această dată, s-ar putea trage concluzia că nu mai rezonează cu aceştia, iar orgoliul său nu este în niciun fel afectat.

Ce simţit, totuşi, când l-a văzut pe asociatul său politic, Dan Voiculescu, făcând o ultimă, disperată încercare de a scăpa de judecată, prin cererea adresată instanţei de a retrimite dosarul său la DNA, instituţie la care – afirma, zilele trecute, Crin Antonescu – liderul PC nu mai avea niciun interes? Uite că avea şi încă unul mare până ieri, când magistraţii i-au respins solicitarea, decizând să continue procesul în care figurează ca inculpat pentru un prejudiciu de 60 de milioane de euro, adus statului la privatizarea ICA. Îi ţine pumnii, acum, dl Antonescu, este năpădit de compasiune faţă de „victimă”, de indignare faţă de „justiţia băsistă”, ori îl încearcă o uşoară jenă din cauza tertipurilor partenerului său, care a jucat ping-pong nu doar cu dosarul, ci şi cu mandatul de senator, obţinut cu sprijinul USL? Nu ştim, preşedintele PNL e discret în această privinţă.

Dar când asistă, ca lider de partid, de alianţă şi de Senat, la constituirea unei comisii de anchetare a procurorilor, în fruntea căruia s-a pus primul informator deconspira