Prozator, eseist, publicist
Personalitate marcantă a exilului românesc la Paris, “membru fondator” şi teoretician al onirismului literar românesc, acum un an de zile Dumitru Ţepeneag se confesa ziarului nostru povestind întâmplări trăite pe cărările ce i le-a încurcat (sau descurcat) viaţa, după retragerea cetăţeniei române de către Ceauşescu în ’75 (caz unic!) şi aventura pariziană. “În anii ’80 am început să scriu în franceză. Schimbarea regimului în 1989 a fost ca un miracol. De mult nu mai credeam. După câţiva ani de buimăceală de du-te-vino la Bucureşti şi Paris, am reînceput să scriu în româneşte.” Întoarcerea la rostirea şi la cuvântul scris în limba neamului se vrea năvalnică şi răscolitoare precum apele unui fluviu ce-şi caută vechea matcă, după ce fusese abătut pe o mirişte străină. Publică o trilogie (“Hotel Europa”, “Pont des Arts” şi “Maramureş”), un volum tradus în mai multe limbi (“La belle Roumaine”), un jurnal (“Un român la Paris”) şi face publicistică. Toate astea certifică şi confirmă “brand-ul” Ţepeneag. Ca-n cazul Fiului risipitor, întoarcerea acasă este un alt pariu câştigat cu el însuşi. Şi nu e de mirare că lumea literară reacţionează! Astfel, alaltăieri seară, la Gala Premiilor Observator cultural, Premiul “Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia i-a revenit scriitorului Dumitru Ţepeneag. Pentru acest premiu acordat pentru întreaga operă, pentru faptul de-a fi sporit prin scris literatura română şi franceză, Jurnalul Naţional îl declară “Omul Zilei” pe scriitorul Dumitru Ţepeneag.
Prozator, eseist, publicist
Personalitate marcantă a exilului românesc la Paris, “membru fondator” şi teoretician al onirismului literar românesc, acum un an de zile Dumitru Ţepeneag se confesa ziarului nostru povestind întâmplări trăite pe cărările ce i le-a încurcat (sau descurcat) viaţa, după retragerea cetăţeniei române de către Ceauşescu în ’75 (ca
